Testo Ne Cheama Pamîntul

La voi cobor acuma, voi suflete-amagite Si ca sa va ard fierea, o, spirite-ametite Blestemul îl invoc Blestemul mizantropic, cu vînata lui gheara Ca sa va scriu pe frunte, vita ce se-nfiara Cu fierul ars în foc... O, fiarba-va mîndria în vinele stocite, În ochii stin si de moarte, pe frunti învinetite De sînge putrezit Ce am de-alege oare în seaca-va fiinta? Ce foc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta O, oameni morti de vii Vedeti cum crapa urna, cenu sa reinvie Cum murmura trecutul cu glas de batalie Poporului Roman Cum umbrele se-mraca cu zale ferecate Si fruntile carunte le-naltade departe Un Cesar, un Traian Cad putredele tronuri în marea de urgie Se sfarm a deodata cu lantul de sclavie Si sceptrele de fier În doua parti Infernul portalele-si deschide Spre-a-ncapea cu mia rasufletele hîde Tiranilor ce pier O, sfinte firi vizionare Ce faceati valul sa cînte, ce puneat I steaua sa cînte Ce creati o alta lume pe asta lume de noroi Pro sti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, lumina Toate-s praf, lumea-I cum este... Si ca dînsa sîntem noi. (Chorus:) Si singur stau si caut, ca uliul care cata În inima-omenirii de viata dezbracata Un stîrv spre-a-l sfîsia...